Atata dor...

Cat de greu e fara tine omuletule... Ce goala e casa fara tine.... ochisorii mei blanzi mi-ai lasat sufletul gol... Nu ma pot obisnui cu gandul ca nu o sa te mai am niciodata si ma simt atat de vinovata ca poate tu iti doreai sa mai traiesti chiar daca erai asa de bolnavioara... Mi-ai daruit dragostea ta neconditionata, mi-ai dat totul si eu ... eu ti-am luat dreptul la viata... Sa nu ma urasti iubita mea ca tu sti ca te-am iubit mai mult decat orice pe lumea asta... Tu ai fost OMUL din viata mea... restul animale...
Omuletul meu drag vei ramane in gandul meu si nimeni niciodata nu-ti va lua locul...

Mi-ai daruit cei mai frumosi ani din viata mea, oricat de suparata as fi fost cand iti intalneam privirea tu reuseai sa-mi alungi toate supararile... Tu m-ai facut sa te iubesc mai mult decat as putea iubi vreodata un om... Tu meritai mai mult, tu meritai tot..

Tu nu meritai o asa boala nenorocita... dar dumnezeu a fost rau cu noi... nemilos si nu l-a interesat ca sufletul tau era atat de pur... M-a lovit unde m-a durut cel mai tare... luandu-ti cate putin din aer in fiecare zi... Te iubesc omuletule si am sa te iubesc pana cand voi inchide ochii pentru totdeauna...

Omuletzul nu mai e...

O durere care nu poate fi descrisa in cuvinte... Tot ce era mai pur, mai nobil, mai frumos in sufletul meu...nu mai e... Sufletul meu s-a pietrificat...
Omuletzule te-am pierdut, sufletul meu ai luat cu tine tot...
Omuletzul era bolnavior de cancer pulmonar... Avea momente cand se sufoca...n-avea aer.... Omuletzule ti-as fi dat aerul meu daca-as fi putut...
Nu am putut sa te vad chinuindu-te... Iarta-ma dar tu sti k am facut totul...
Omuletzul a murit cu capusorul pe mana mea si cu ochii deschisi... I-am facut injectia... i-am curmat suferinta si mi-am nenorocit sufletul...
Omuletzule iarta-ma... ca eu n-am sa ma pot ierta niciodata...
Tu m-ai invatat sa iubesc, datorita tie am cunoscut adevaratul sentiment de iubire... dar nu m-ai invatat sa traiesc fara tine...
N-am sa te uit niciodata !!! PROMIT ...