Omuletzul meu drag in urma cu 1 zi a "paralizat". Nu-si mai poate folosi piciorusele din spate deloc,practic se taraste... Nu am reusit efectuarea testului RMN deoarece in tara in care m-am nascut nu se pune pret pe oameni....deci pe animale nici atat... Testul RMN in tara noastra din punct de vedere legal nu se face decat oamenilor... , gasisem sa-i fac testul dar s-a amanat din cauza ca fiind multi oameni la spital se intersectau cu animalele... Am mers la un alt doctor azi pentru ca nu puteam sa ma uit la omuletzul meu si sa nu fac nimic. Am ajuns printr-o cunostinta la dr Vasile Botocica care a intepat-o cu un ac in piciorusele din spate sa vada daca are simturi si DA!!! omuletul meu drag simte piciorusele. S-a uitat pe analizele si radiografiile omuletului meu si a spus k nici vorba sa fie cancer si ca exista posibilitatea sa-si revina facand terapie cu laser. M-a invatat sa-i fac gimnastica la picioruse. Un doctor minunat, un adevarat doctor care se vede ca ii place ceea ce face si ca ceea ce face o face din dragoste pentru animale. Nu vreau sa dau numele doctorului care mi-a spus ca exista posibilitatea sa aiba cancer osos si ca daca asa e sa o eutanasiez pentru ca nu vreau sa denigrez pe nimeni dar daca aveti animale si li se intampla ceva, mergeti cu toata increderea la dr Vasile Botocica. De maine vom incepe sedintele cu laser si am toata increderea ca omuletul meu se va face bine, am toata increderea ca va veni ziua cand va putea sa mearga... Sentimentul de iubire fata de un animal este cel mai pur si cel mai sincer. Cineva spunea ca mai bine nu-mi luam catel decat sa stau acum si sa sufar... cat de gresit..... asta ar fi insemnat sa nu am parte de cei mai frumosi 10 ani, de niste ochi minunati de un latrat inconfundabil de cineva cu care sa impart perna,de un fund pe fata cand dorm :)) de iubirea ei, de bucuria de a o vedea alergand pe plaja, la tara dupa gaini , alergandu-se prin casa cu sora mea, mancand tot din farfurie de frica sorurii mele care se punea in 4 labe si se facea ca-i mananca mancarea, numai aveam parte de catelul mult dorit,de sufletul care astepta cuminte in casa stapanii lui si care la venirea lor in ochii ei citeai o bucurie sincera care si-o manifesta urcand si coborand din canapea in fotoliu. Poate o sa credeti ca exagerez dar cel ce nu a trait aceste bucurii , a trait degeaba. Iti multumesc iubito pentru ca imi faci viata asa frumoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu